Osteoporoza: boala scheletica sistemica, caracterizata prin scaderea masei osoase, alterarea microarhitecturii tesutului osos si prin urmare: cresterea riscului de fractura.

Se disting 3 forme de gravitate:

1. Osteopenia, scor T (BMD): -1/-2,5 DS
2. Ostoporoza, scor T: depaseste - 2,5
3. Osteoporoza manifestă sau complicată (fractura de fragilitate asociata)

1 din 2 femei si 1 din 5 barbati vor prezenta în cursul vietii cel putin o fractura legata de osteoporoza.

În lipsa unei depistari precoce, boala evolueaza timp îndelungat silentios, fara semne clinice, debutând prin
aparitia complicatiilor: fracturi (cele mai frecvente: încheietura mâinii, vertebre/tasari, sold) asociate cu dureri cronice, deformitati si impotenta functionala (anchilozari). Aceasta duce la reducerea semnificativa a calitatii vietii pacientilor.

Osteoporoza a fost mult timp considerata ca o stare normala a vârstnicilor neacordându-i-se atentie.
Dezvoltarea cunostintelor medicale arata ca osteoporoza nu este specifica numai generatiei a treia, ea apare si la
vârste mai tinere.

Osteoporoza poate fi tratata si mai ales prevenita cu succes. Cu cât boala este depistata intr-o faza incipienta, cu atât eficienta interventiei va fi mai mare. E bine ca boala sa fie tratata înaintea primelor fracturi osteoprotice, deoarece o prima fractura va initia aparitia altora.