| Osteoporoza. O boală - un ghid /Prof C. Dumitrache |
|
|
| Scris de Prof. Dr. Constantin Dumitrache | |
 Normalitatea structurală și funcțională a osului este expresia normalității endocrine.Orice abatere indusă patologic sau ca evoluție istorică a omului induce modificări semnificative, cu rezonanță asupra întregului organism. Osul are o dinamică funcțională de excepție, fiind sediul unui proces permanent și echilibrat de degradare și reconstrucție dat de jocul celulelor specifice,osteoclaste și osteoblaste, așa numitulproces de remodelare. Osteoporoza este o boală scheletică, caracterizată prin rezistența osoasă scăzută care predispune la risc crescut de fractură și reprezintă, de fapt însumarea următoarelor modificări ce alterează calitatea osului: Masa osoasă deficitară; Deteriorarea microarhitecturii țesutului osos; Creșterea gradului de fragilitate; Consecința lor, exagerarea riscului de fractură. Istoria naturală a evoluției umane aduce în discuție factorii „favorabili” ai osteoporozei: Factori „esențiali și determinanți” precum: vârsta, rasa, sexul, momentul instalării climacteriumului, genetica familială a bolii; Factori „adjuanți” precum: deficiența estrogenocă indiferent de cauză, deficitul alimentar de calciu și/sau vitamina D, viața sedentară, medicația osteodistructivă, fumatul, cafeaua, alcoolul. Incidența este de 2-4 ori mai mare la sexul feminin decât la bărbați, precum și la populația indo-europeană și asiatică față de cea africană. Preponderența osteoporozei la femei este consecința primordială a minusului estrogenic ce urmează menopauzei sau a oricărei patologii care exclude din economia organismului, indiferent de vârstă, sursă de estrogeni (boli gonadice genetice, tumrale, inflamații etc) și duce la instalarea menopauzei precoce). De menționat că mecanismele osteoporozei sunt majoritar endocrine, pornind de la carența de estrogeni ca formă principală, la excesul de hormoni tiroidieni și corticosuprarenali endo sau exogeni și ajungând la deficiența hormonului D. De reținut faptul că însumarea riscului familial (genetic) cu carența estrogenică de pre sau post menopauză și excesul de hormoni de tip cortizonic reprezintă o catastrofă asupra masei osoase și a viitorului său. Clinica osteoporozei este polimorfă, dar trebuie de reținut: scăderea în înălțime, deformări ale coloanei, dureri, disproporția între unele segmente ale scheletului (lungimea mâinilor față de înălțime), deformări osoase etc, tulburări ce au la bază fracturile osteoporotice, în special cele vertebrale, de radius și cubitus, de cap femural, de gleznă etc. Mecanismele instalării osteoporozei sunt cele care detemină și tipul de investigații: radiografii osoase, determinarea masei osoase, markeri osoși, dozări hormonale etc. Reversul creșterii mediei de vârstă însumează un baraj morbid redutabil, instalat mai devreme sau mai târziu, cu manifestări unice sau multiple precum: osteoporoza, tulburări ale organelor de simț, cardio-vascular, urogenitale, metabolice, osteoarticulare, neuro-psihice etc, toate la un loc sau ficare în parte inducând o stare de disconfort patologic organic, capabil să crească direct sau indirect indicele de mortalitate, să afecteze socio-moral și material familia și să devină un balast economic greu de suportat pentru societate. Unica armă cât de cât eficientă este prevenția acestor tulburări, prevenția factorilor determinanți și adjuvanți, prevenția complicațiilor. Tratamentul osteoporozei are drept scop final acela de a crește calitatea osului pentru a reduce incidența fracturilor osteoporotice, asigurând comfortul vieții la climacterium, să ducă la oîmbătrânire reuștă, cât de cât senină. Pentru scăderea consecințelor osteoporozei și pentru eficientizarea terapiei trebuie insistat asupra prevenției. Tratamentul preventiv include: derularea unui proces de sexualizare în parametrii normali, menținerea stabilității masei osoase pe parcursul vieții, combaterea factorilor care induc osteoporoza și consecințele sale, evitarea și combaterea situațiilor favorizante pentru accidente fizice de orice fel. Medicația folosită atât pentru prevenție, cât și pentru tratamentul curativ se clasifică astfel: Inhibitori ai resorbției osoase: estrogeni, bifosfonați, modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici, calcitonina, analogici ai hormonului D; Stimulatori ai formării osoase: androgeni, florura de sodium, parathormon, hormon de creștere și factori de creștere etc. Alegerea terapiei, durată, dozele, căile de administrare, combinațiile intermedicamentoase sunt atribuite specialistului, care asigură individualizarea și controlul eficienței sale. Apariția scurtului îndreptar diagnostic și terapeutic în osteoporoză constituie un instrument, sperăm util, ce trece în revistă esențialul și necesarul minim al cunoștințelor oricărui medic pus în postura de a diagnostice și trata un osteoporotic. Prof. Dr. Constantin Dumitrache |
| < Precedent | Urmator > |
|---|
