Incidenţa histerectomiilor - justificată?

Scris de Prof. Dr Decebal Hudiţă

Incidenta histerectomiei este în continuă creştere procentuală printre metodele de tratament, fie pentru patologie benignă (fibromul), fie cea oncologică (cancerul genital), fie pentru tratamentul hemoragiilor şi a modificăreilor hiperplazice de endometru necontrolate cu tratament. La creşterea incidenţei histerectomiei contribuie şi implicarea chirurgilor, care abordează cu extremă uşurinţă îndepărtarea unui organ important. Ginecologii au o preferinţă din ce în ce mai mate pentru înlocuirea tratamentului hormonal al metroragiilor cu histerectomia, deşi acum se preferă tratamente nuanţate: estroprogestative, progestative singure, antagoniştii de gonadotrofine, rezecţii histeroscopice pentru endometru, polipi, fibrom endocavitar, celioscopia pentru miomectomie sau tratamentul tumorilor anexiale, miomectomia cu abdomen deschis. Incidenţa histerectomiei în serviciul de ginecologie este în jur de 30% - unele servicii chiar mai mult. Un studiu din Australia, din 1994 arată o incidenta de 23,5% (Busselton M.). Consecinţa imediată a histerectomiei duce la instalarea menopauzei chirurgicale. Acolo unde se păstrează ovarele (80% din histerctomii sunt asociate cu ovarectomie dupa 40 de ani) tulburarea de menopauza intarzie cativa ani, dar nu mai mult de 3-4 ani. Se considera, ca insasi histectomia conduce la insuficienta ovariana si menopauza. Biologia femeii histectomizate sufera brusc transformari dramatice, se instaleaza sindromul climacteric: bufeuri, transpiratii, insomnii, iritabilitate, tulburari de memorie, depresie, dar si aparitia unor modificari organice cu consecinte de durata: osteoporoza cu pierdere de masa osoasa cu peste 3% anual si dublarea, in consecinta a ratei de fractura. O alta complicatie este cresterea incidentei bolii coronariene manifestata prin cresterea LDH, trigliceridelor, indicelui de masa corporala si a valorilor tensiunii arteriale (L.G. Lambert si colab, 2003). Este semnalata, de asemenea cresterea tendintei la diabet prin alterarea tolerantei la glucoza si chiar a numarului de diabet (Shiow – Ing, Wu si colab, 2001). Alterarea testului de glucoza creste cu 6% pentru fiecare an de la menopauza instalata. Daca aceste modificari sunt in parte valabile pentru toate femeile la menopauza, modificarile la femeia histerectomizata sunt mai importante si apar mai precoce, in special cand este vorba de femei tinere. Cresterea incidentei histectomiei este asociata cu scaderea varstei la care este practicata. Se constata frecventa histectomiei la persoane cu varste intre 35 si 45 de ani si chiar mai tinere. Consecintele sunt dintre cele mai grave, in special pentru os, cand se stie ca abia in jurul varstei de 35 de ani maturitatea osului este completa. Desi datele din literatura arata ca aceste tulburari pot fi tratate prin substitutie hormonala precoce, se impune, ca atitudine generala, restrangerea abuziva a histerectomiei: indicatii elective pentru histectomie, operatii limitate tip miomectomie, rezectii de endometru, tratament hormonal. Educarea populatiei este utila pentru a avea o atitudine informata in fata unei interventii si de acceptare a tratamentelor hormonale de substitutie si adjuvante. Prof. Dr. Decebal Hudiţă Presedintele Societatii Romane de Menopauza

 

< Precedent		Urmator >